(și toată din oțel inoxidabil pur)
strălucești far magic rătăciților prin ei
(zeitate?)

ca un profan ridicol
în corzi mă cațăr pe tine chinuit
și-n fiecare zi ca mine mor zeci

nu mă vezi nici nu simți că ți-am cucerit gleznele
coapsele
sânii
că urc urc
(de-aș mai avea mă rog putere pitoane curaj
să ajung pe buzele tale divino)

răzvrătește-te acum
sau nu o mai fă niciodată

(căci dacă îmi vei cunoaște sărutul
te vei prăbuși
precum colosul din rhodos)