De ce strigăm atâția libertate
Acum când granițele sunt deschise
Și putem merge în străinătate
Așa cum nu demult un „chior” ne zise?

De ce-i mereu cuvântul libertate
Liantul care-ar trebuie să ne unească
Acum când în comerț găsim de toate
Și șmecheri care să ne păcălească?

De ce visăm un trai în libertate
Dar fără ipocriți în fruntea țării
Când știm că liderii din alte state
S-au pronunțat atunci contra schimbării?

Suntem cumva vânduți fără de știre
De cel ce le-a promis la toți de toate
Ce după zece ani de aburire
Vrea să ne ia și sfânta libertate?

O fi el „chior” dar noi suntem orbeți
Și nu avem acea acuitate
Să-i dibuim pe-aceiași plângăreți
Care-și doresc a noastră libertate

De-aceea am ajuns unde-am ajuns
Săraci, șomeri și fără demnitate
Loviți de deznădejde și de plâns
Însă strigând cu toții libertate

Numai că libertatea nu-i un dar
Este un drept pe care se dobândește
Luptând cu cel mai mare bișnițar
Care la libertatea ta râvnește

Că dacă stai fără să te implici
În timp ce-o pierzi că nu te-ai implicat
Degeaba ai să zbieri și ai să strigi
După ce libertatea ți s-a luat.