Tu cea care o să mă locuiești
stăpânind teritorii ingrate,
dă-mi un loc al iubirii
în care nimeni să nu mă înșele

în trecerea printr-un cearcăn miop.

Ceasul ce-ți împarte timpul egal
e inima mea bântuită
de marile temeri
ce nu le spune.

Chiar dacă o împrumuți
și ți-o dau,
în tine va risipi sămânța.

Într-o zi de durere
va răsări
și-n ea, eu voi fi.