Și frunze de vin și creion,
și supte albastru la margini,
și bej, de plop,
și scobite,
și una în romb de Sorescu,
și repezi ca anii atuncea,
și lente ca ora acum,
și frunze din clor
și chirurg,
și-n alta Bacovia râde,
și-n hî și în ha desfrunzirea,
și curbe din negru prozaic,
și văduve-n ultimul pat,
și frunze mascate pe teatre,
și-aceea rimată cu tei,
și-n cele întregi, Eminescu,
și roșii de ea între țigle,
și albe erotic,
și casnic,
și frunze ca pasul pe șine,
și vii ca ale tuturor
și reci ca ale nimănui,
și frunze de cretă în vis,
și-n gând,
și aiurea,

și toate dor la fel.