Starea de amorțire este bună
Privită prin desișul gândurilor
Că îmi amintește că-ntr-o lună
Voi fi tributar lor visurilor.
Senzațiile de mister se-ncheagă
În adormirea clipei rătăcite
A mai rămas decât în șagă
Să te privesc prin umbre amorțite.
Adorm și mă trezesc deodată
E prematur pentru matur
Am inima de-apururi alungată
Și mă opresc la gândul meu cel sur.
Alarma vieții e amețitoare
Stropii de gând îmi bat răzleț în minte
N-a mai rămas decât o minunată floare
Ce mă seduce tenace și cuminte.