azi chipul meu e transfigurat
aseară mi-a fost dor de tine

deschisă, floarea de magnoliu soarbe visul meu

printre petale migdalate
irisul fură în creuzete onirice
focul de la zei

frunzele mă țin ca-ntr-un buchet
aruncat la ceremonialul nupțial

liniile feței mele coboară adânc
în palmele tale
îmi mângâie părul
cade dezmierdându-ți obrajii
ca piersicile coapte
stropesc cu sucul lor tăcerile din mine
se adună în potirul desfăcut
în buzunarul roșu de la pieptul tău
picură regăsirea dintre noi

soarele ne prinde umerii și ne zvârle în marea de foc
e ora asfințitului noi doi dormim pe aceeași frunză
petale toropite cad lângă noi