Demult, credeam că stelele căzătoare sînt
stropi de lapte picurați de pe boturile
puilor de lup. Mi-ar fi fost teamă să-i întîlnesc,
dar seara, în așternuturile calde,
mă jucam cu ei, în gînd, pînă adormeam,
sperînd să-i regăsesc dimineața
prinși în capcanele moi ale visului.

Am crescut, a venit vremea primei vînători.
Tata m-a silit să imit urletul lupilor
cum numai eu știam să o fac,
să-i scot în bătaia puștii.

Auuu! Auuu! am strigat.
Noaptea s-a clătinat și a curs peste margini.

Mă rugam să nu cadă tocmai atunci vreo stea,
să le dea de gol ascunzișul.

Auuu! mi-a răspuns din depărtări
un urlet ce semăna, dureros,
cu glasul meu de copil.