tot ce-am fost într-o zi
am murit apoi în mai multe
săptămâni
luni
ani

habar n-aveți voi
cât e de greu să-ți dai sufletul atunci
când nu-l ai la tine
când toți se uită oarecum
și te privesc așa
ca pe un animal încă viu iar tu
tu nici măcar nu mai respiri odată cu ei

spectator al propriului sfârșit de lume
aștept cu pieptul gol
învierea promisă și viața veacului care
nu mai vine odată...