eu merg înainte
fără să mă împiedic în
hămăitul tău
pe dinăuntru sfâșiat
de umbrele patrupede
ce și-au eclipsat demult
stăpânii.
merg înainte uitându-mă
la marșul tău ca la un
îndemn canin,
ca la un fel de întoarcere
a morților vii din
contrafăcute febre și
disimulate agonii.
Probabil aseară
plouase din ceruri
peste oraș cu
milioane de pietricele
ce s-au preschimbat
peste noapte-ntr-un nor
de lătrătoare și
gigantice stele.
Dar tu latră,
latră mai departe
haită aflată pe
maidanul de moarte.

18.10.2014;
17:15