Mi se strâmbă moartea în penumbră,
frumoasă ca un șacal
Tabaqui -
numai mama știe cât de mult o plac
pe furiș.
Orice mamă știe, nu-i lumină
în junglă, cum nici în ochii mei nu-i
niciun iubit –
poate doar un câine cu o mâță-n sac.

Luna se ridică pe acoperiș.
O mie de ochi cresc dintr-o neghină.
Poate într-alt vis aș fi vrut la tine,
dar nu-i loc de bine
în acest posac. Nu e nimeni, nimeni,
numai vântul care,
neavând ce face, zgârie-un afiș. Brr.
Niște bătrânei, care nu există,
amorțesc pe bancă, se prefac în zmei.

Au avut o pensie și-acum o poveste.
Pentru mine luna este din metal,
pentru tine luna este
din femeie, pentru dânșii luna e din
cașcaval. Gol, asta este luna
pentru cei uciși. Mama lui de câine !
Numai Tabaqui bântuie
prin lume, lumea mea în care
nu-i nicio lumină, numai ochi închiși.