Te-ai întrebat ce ai avut
De nu ai dat putere
La cel ce sta neabătut
Și îți cerea tot vrere.
Te-ai repezit la infinit
Crezând în nemurirea clipei
Dar te-ai împiedicat subit
De ce era urzit ispitei.
Nu crede ce e necrezut
Absoarbe armonii de stele
Și fă să fie de-nceput
Un nou restart din cele iele.
Crâmpeie sunt la infinit
În preajma-mi tot crâmpeie
Iar ea nădejdea a venit
Din ultima scânteie.
Pe cer străluce larg ea luna
E plină de speranțe toate
De-ar mai putea să-ncape una
Pe care eu am pus-o deoparte.
Nădejdi tot sunt și vor mai fi să fie
Crâmpeie stau să se prăvale-n suflet
Aș da acum un veac pentru o scânteie
Ce să mă facă vers din al tău cântec.