Îmi place așa de mult de tine cum te plimbi prin cameră
Cum gesticulezi cu țigara în mână, te mai oprești puțin în fața
Mea luând aer în piept direct prin ochi, îmi povestești
Îmi explici cum stau lucrurile între noi, aranjate
Ca etajele unui bloc în care zi de zi urcăm
Dar eu deja sunt prin tine, colind în felul tău de a fi
Habar nu ai că eu îți pun cuvintele în gură, îmi place așa
De mult de tine cum te plimbi cu pași mari de la ușă
La scaunul pe care stau ca o elevă cuminte luând aminte
La ce am de făcut, cum trebuie să fie iubirea și câte coaste
Mai am de pus s-o pot ține doar pentru tine, după ce ai terminat
Și a doua țigară te-ai oprit întrebând: ai înțeles?
Da, da, sigur, te sun mai des, intru pe whatsapp
Îmi plăcea așa de mult de tine încât nu auzeam nimic
Puteam muri oricând, noroc că ai zis, hai să facem dragoste
Și atunci s-au spart toate becurile, dragostea mea s-a făcut
Un lichid tulbure, negru, amar, îl auzeam cum fierbea în vene
Ca o smoală pe care trebuie s-o folosești repede
Atât mai auzeam cum mă cărai în tine ca pe un râu ieșit din albie
Care nu ține cont de case, oameni, la final deasupra mea
Pluteau impurități, oase de cai morți, tristeți și mai ales tu
Acum îmi amintesc vag de mine, știu că eram într-o catedrală albă
Pe care în fiecare an mi-o promiteai de ziua mea
Ba chiar te descheiai la cămașă în plină stradă, îmi luai mâna
O duceai la pieptul tău și spuneai: Uite clopotul cum bate