agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-30 | |
Din... ce parte să-ncep?!
Aceasta-i întrebarea. Iar... cât privește abordarea... Sper să reușesc să mă pricep. Din femeie vin toate, Bărbate. Din ea curge izvorul tămăduirii... Din ea împinge viața... dând glas trăirii... Din datorie față de ea înfloresc, vara, trandafirii... Și se scutură... cel mai bine... pe pieptu-i... petalându-și splendoare... Ademeniți fiind, acolo, de-a dânsei ardoare. Din femeie vin toate, Bărbate. Din enigmele Otiliilor se naște poezia... Din zâmbetul lor s-a zămislit comedia... Din cauza lor s-a votat, la urmă să lovească și tragedia... Sau barem drama, ori o versiune light... vreo dramoletă Executată-n ochi de lume, de vreo damă cochetă. Din femeie vin toate, Bărbate. Dinaintea femeii... vidul... își căuta eul... Din mintea ei s-a arcuit, apoi, curcubeul... Dimpreună cu ploaia... cu cerul... au văruit apogeul... Și l-au cernut... chiar încă-l cern, de-atunci, pe-ntreg Pământul, Să-i zică omului că... la final de zi... tot dânsul este Sfântul. Din femeie vin toate, Bărbate. Din sânul ei curge lapte... din gura ei zboară șoapte... Din cauza... ba nu... datorită ei tragi de zi să se facă noapte... Din care nu-nțelegi mai nimic... știi sigur că te-ai înamorat de două mere coapte... Ca să nu mai zic de buza aia... cu gust de catifea... Ori de senzația de biruință încă nebiruită... exact când atinge saltea! Din femeie vin toate, Bărbate. Din cât mai miezul ei își soarbe suflul și-această poezie... Din care-ar trebui să-nțelegi cât de dragă mi-e minunăție... Din ce în ce mai des o beau... și-o beau... vai, dulce i-e beție! Nici că te doare capul... oricât ai tras, tu, de Măria Sa... Ba, chiar, ți-e limpede că te-a avut... și-a naibii... încă te mai vrea! Din femeie vin toate, Bărbate. Din strofă-n strofă... te-aș vântura, neîndoios, spre nesfârșit... Din timpul tău mi-aș însuși nedrept... sfântul tău timp de iubit... Din pricina mea... nu te uiți la ea... și, Doamne, tocmai s-a dezgolit! Hai... valea... las-acum poezia citită... te du și-o trăiește... Femeia ți-e martor, bărbate... că-i vie... că vine... și că te iubește. P:)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate