se anunță cod galben de ninsori zic să ies aiurea pe străzi un câine
de o culoare incertă merge în cerc nu ajunge nicăieri cum și timpul
îndesat între patru pereți ai fi în stare să-l arunci la tomberon
pun haina ușoară ca o nea neatinsă dimineața în lumina felinarelor fâșâie
mă asigur că am încuiat și plec să colind orașul fără oameni
fumurile curg înspre mare fac nod la podul midiei unde câțiva pesăruși îl duc între aripi ca pe un deținut până-ntr-un val cu gură de rechin
o iau spre răsărit îmi aud inima ca într-o iesle
în parc feeric leagăne goale pavilioane alb-negre în așteptarea șahiștilor
aparate pentru gimnastică de fier copaci dormind din picioare

sunt în orașul meu fără vreo destinație la sens delfinii
fac salturi prin aerul rece fulgi speriați se lipesc de mine
am brațele pline și ochii mici oameni de zăpadă

trec pe lângă biserica în stil basarabean cupole în foițe de aur
deschidere arcuită și treptele urcă la cerul de gheață
Dumnezeu cu un clopot mare mă colindă
voi lăsa câte-un vers la fiecare casă

nimic nu mișcă în direcția vântului gândurile pleacă spre tine
deschide ușa creștinul meu și nu te întreba de ce tac în loc de-o urare
șuieră vântul o locomotivă la lucru în sărbătoare
femeie încotro
orașul pare ca la naștere

(26 dec. 2014)