hai ridică-te ridică-te și mergi mai departeee...

e greu pământul ce-ți atârnă lânced în
tălpi abandonate și urmele urmele nici că se mai văd
umbre de stafii ce se-acoperă de la sine automat instinctiv
ca un coviltir întunericul ne doarme-n spate
ne intră prin coaste în inimi se răsucește
trupuri hriburi neclorofilate devin gheață
împrăștiate se lăbărțează ne dezunim
căutăm cuvinte adulmecăm chipuri orice
care să ne scoată din amnezie din nenoi
pe la colțuri perfid ne-ncearcă ispite
ne coboară din creștet pe umeri în vene
ne pipăie și ne cer ai lor să fim
ne zgârmă prin inimi goale autarhic
ne amanetează timpului alb anodin
e greu pământul ce ni se mototolește sub brațe
sub fărâmițate unghii creponate ca un rid
odată cu răsuflarea străină sugrumată
ne încâlcește degetele și ne scoate lumina
lăsându-ne pradă goliciunii orbitelor
uite, acolo se zvântă rădăcinile în ceruri
se-neacă în crize acute astmatice
boala asta e contagioasă ar trebui s-o păstrăm
cât mai închisă în noi decretăm carantină
e greu pământul ce ni se rostogolește de la un capăt la altul
lichefiat solidificat... solidificat lichefiat atât de insidios atât de el
bulgăre după bulgăre efect după efect borta e săpată
găunoasă neiubirea ne-mpinge sarcastic în ea
e greu pământul când te cade adânc tot mai adânc
te face mușuroi te ia ostatic și nu e nimeni
dispus să-ți plătească răscumpărarea
lași dâre de sânge la fiecare privire implorând
amintirile să te readucă în tine cel de dinainte
în crucea nopții suntem marii străini din noi

.....................................................................

e greu pământul... e greu pămîntul... e greu...
și totuși hai ridică-te și mergi mai departe te voi urma