trăiesc în mintea altui om
pentru că are dureri puține de fiecare dată când
se privește în oglinda aia minusculă
de la capătul camerei obscure

mi-ai dat dreptate
cu mânerul bine rotunjit al clanței ce deschidea nebunește
ușile până în ajunul sufletului
ca un promițător dezastru
apoi mi-ai reamintit că înjurăturile nu se aud în rai
deoarece sunt înregistrări ale nerăbdării mele
prin tine

mi-ai spus că niciun zeu nu mai vrea
să mă creadă pe cuvânt
că voi cunoaște o ploaie cum nu s-a mai văzut
în acest secol greoi
apoi voi cădea
în capul unui alt cer sinistru
căprui și ușor tânăr în colțul buzelor
voi cădea în adâncul zidurilor
ca un regret de pasăre
voi cădea
de o moarte sau două într-un cuvânt neobișnuit
și orb