mă prinde din urmă și
nu-mi pot continua drumul
decât așa

cei care mă știau
azi
nu mă mai recunosc
port alt chip

de te-ar fi cunoscut pe tine
atunci poate
aș fi avut o minimă șansă să
nu trec atât de incognito

numai eu
știu
că
ceea ce duc acum în loc de chip
e doar o mască

o mască ce mi-a intrat în sânge
ca o căpușă
mi-a invadat intimitatea
mi-a luat numele
identitatea
copilăria
sentimentul de duminică la răsărit
ultimul bilet valabil
feminitatea
dreptul la replică

în oglinzi paralele
trupul meu se face
ape-ape
întind mâna să
mă prind
fatal înmiit respir din tine
o răsuflare grea captivă
în care
aș putea în secunda imediat următoare să
mă pierd definitiv

cu cinism
soarele vișiniu îmi trece prin creștet
adevărul gol-goluț și
nu știu dacă
mai vreau sau nu să fiu
cândva
deconspirată