M-ai orbit demult cu frumusețea ta fără seamăn.
Acum port lumina doar în căușul palmei.
Zi de zi mă opresc din drum
Să îl scurg cînd pe ochiul drept,
Cînd dincolo de pod, pe cel stîng geamăn.

Și aștept uneori zile,
Uneori doar in gând
Să îți lipești din nou umbra de mine,
Geana mea să o răsfoiesc pe a ta geană
Și buzele să-ți simt sîngerînd.

Din ochii celor ce nu văd,
Sau nu mai vor să vadă
Mai înfloresc uneori iriși, nu și copii.
Din umbra lor însă
Mai pot izvorî copilării.