Îți mai amintești
Cum îți furam lacrimile
Să nu-ți îneci sufletul cu tristă rouă.
Îți mai amintești
Cînd zâmbetul meu îl împărțeam
Cu al tău pe din două,
Cerul cum îl cirpeam cu stele
Ca tu să-ți vezi chipul în noapte
În luna cea nouă.

Lumina surdă și mioapă
Îmi stătea înțepenită sub pleoape,
Dar tu nu vroiai să-ți amintești
Cum mă-npiedicam la șotron
Și lăsam lacrimi pe fiecare piatră,
Zmeele cum mă trăgeau de sfori
Și pe rînd anii mei de joacă.
Sau când în genunchi te rugam
Amintește-ți de mine mamă...te rog...

Sau mai bine naște-mă încă odată.