agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-03-12 | |
Mă strigă
Cu strigăte de noapte, Cu strigăte speriate, Cu strigăte inspirate De o descătușare nebună Din lanțurile în care Stăteau legate Sub nemuritoarea lună. Vântul sună, Apa sună. Pomii cântă, Păsările cântă, Cerul simte. Și omul simte. Dar atunci eu, Care vă fac să simțiți, Ce sunt? În cap îmi sună vântul Ca o disperare, În gând îmi sună apa Ca o spargere de ghețuri. Aud cum cântă pomii Și păsările-n vale Ghidând prin întuneric Îngeri de tandrețuri. Natura se iubește, Natura vă iubește. Dar, oare, Natura mă iubește? Nu-mi pot spune. E noapte, Nu se vede. M-am rătăcit în fapte Și nimeni nu mă crede. M-ai preschimbat lună Cu voia ta nebună. Natura mă urăște. Ea nu mă vede. Eu nu o văd. Mă încântă faptul Că o aud blestemandu-mă. E noapte... M-ai inspirat, Cu raze oarbe, Să-mi închid ochii Și să descriu un întuneric Asurzitor. E dazamăgitor Să orbești, Dar nu înfiorător. Să asurzești, Să nu te mai auzi Vorbind cu natura... Eu am orbit. Eu am căzut. M-am rătăcit Și-mi place. Natura mă urăște. Nu mă vede. Mă blesteamă și se-agită Căci nu o las în pace. Îmi place... Mai vino întuneric Să-mi gâdili timpanul! Mai coboară lună S-auzi cum plâng De fericire!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate