am băut cu peștii
am băut cu jmecherii și hoții
am băut cu tîrfele lor și cu tîrfele tuturor
inima mea are cap vidia șlefuiește continuu
o piață goală o piață monumentală
unde nu sunt porumbei nici bătrîni să-i hrănească
unde lumina se așază pe jos ca o ninsoare cu cenușă
am plîns pentru prima oară împreună
cu un călător domind la umbra vagoanelor de marfă
gemea în somn cuprins de frisoane
așa a început drumul lui cu o lacrimă uscată de vînt
așa a început drumul meu cu țipătul pe care vîntul îl duce mai departe
îl găsești de fiecare dată cînd deschizi un craniu de pepene
miezul te izbește în față ca sîngele victimei
îl descoperi în zgomotul metalic al cutiei cu nimicuri
în măruntaiele venale ale pachetului de țigări
în sunetul ulcerat al stomacului cînd întorci capul după femeia
al cărei suflet a trecut prin tine ca un roi de lăcuste
am băut cu statuile de ceară am băut cu statuile de bronz
am băut cu statuile de marmură am băut cu umbra mea singura statuie
de asfalt de pămînt și de iarbă și de sticlă și de carne
am băut cu rănile tale am băut cu rănile mele am băut cu lumina lunii
alungită pe ape ca un semn de operație care te împarte în două
urletul flutură încontinuu steagul de pe catargul unui vapor roșu
pe apa neagră după ce și-a înghițit valurile
am băut cu aurolacii am băut cu muribunzii am băut cu viețașii iar
inima mea a bătut de cinci ori ca un punct între alte patru și
urletul meu a prăbușit avioane și a săpat morminte pentru decapitați
urletul meu arde meteoriții împinge soarele pe cer
urletul meu cară sacii grei de nisip
urletul meu e harta tuturor curenților marini
e geografia furtunilor și uraganelor
pentru el am băut cu o groapă de gunoi în putrefacție
am băut cu trupul mort al tatălui pe piatra rece din morgă
am băut cu absența iubirii și nimic nu m-a făcut fericit
am băut din sticla goală ca un mut paralitic a cărui poveste
o spun doar ochii
aceasta-i povestea mea