ceva cu aripile strânse
o lacrimă
sau poate o dâră de sânge
animal hăituit
ținându-și sufletul
tremurând pe genunchi

nu respiră
se străduiește
din zid în zid
prea albă să mai strige

aș putea-o numi crin
orhidee sau floare de colț
atât de rară chiar și pe creste

fără unghii tocite de încercări
n-o poți ajunge

stă ceva ghemuit în lume
numele ei
din umbra pământului
foșnește la cea mai simplă atingere

i-u-b-i-r-e