Pe noptieră, kitschul terifiant al ultimului vis...

Sistemul nervos central ascultă

Sordida explozie a zorilor.

Turela simțurilor se rotește

Către prima țintă pulverizată.

Norii grei ai albinelor viu colorate...

...ziuă, stâlpul de sare coboară din pat.

Ca întotdeauna, solul e ferm dar ițele

Ombilicale deja blochează gleznele, puzderia

De obiecte țopăie, sar pești vii pe uscat,

Cordoane carnivore cresc spre genunchi.

Doar până la prima panoramă memorabilă, unde aerul respiră

În toată puritatea, sunt mii de panouri minerale de spart cu umărul.

Mimu vieții iese din bârlog, se extrage (făcătura zilei e

aflarea micilor creaturi în găurile lor de rac, poetice carcase)

Vitrina cu fosile-gropile, utilul mondial,

Automaton gesticulaton (pompa imaginației hrănește

Organele) generalul buretos victorios ura! bă! treziți-vă-ți!

Îată! minune se compun și se descompun puzzleuri,

Prin poarta deschisă curge cenușa-dintre-anotimpuri,

Ne umflăm de gloria nostalgiei plutind direct

Dinspre ibricul lui Duze, tata cețurilor prepară

Infuzia de cosmos matinală, zilele care nu au

Nimic memorabil sunt tot mai multe și mai lungi.

Ființă a Urgenței, mai țârâitoare ca toți greierii,

Chipuri chiupuri cu orgolii schimonosite,

Pantomima, corul de tragedie greacă al gorgonelor...

Venimozitate ascunsă pleznind din ațe,

Grand guignol, vibrația aproape de rupere,

A sforilor mânuite furiș, sucțiunile repetate

Ale ventuzelor amorului, exterminarea din priviri,

Clovnii rivali peste poate, fiecare sezon cu lăutarii săi,

Anotimpul grand guignol...

Câte enigme electrice are universul?

Mii de cabluri și prize! n-am să înțeleg niciodată

Electricitatea, dar oala roșie cu buline albe

Mi se pare o enigmă abordabilă, ceaiul

Poate fi dezlegat cu lămâie și zahăr,

Clopoțelul cănii de porțelan sună învierea mierii dulci,

Băi! ai noștri! gata cu adormirea, v-am uitat

Până și vocile, să depoluăm timpul de mareea neagră,

Să fie iar limpezime, că s-a dus cerul și soarele s-au fost acoperit

De mii furnale înalte scuipând cu furie noxe negre și abisuri.

Da, nopțile nu mai sunt parfumerii de vitalitate și fericire,

Destin de mitograf iubi robin,

Lucrul trainic bir o! iubi va rugini îndelung bobi rubin!

Va agoniza, iubi nevăzut! anonim

Să pleci, ai mii de ancore de ridicat, gândaci mari și verzi tropicali

Fac cu mâna din viitor, navă desprinsă de țărm,

Către alt ghiveci să se planteze, motorul fonf-fonf,

Dă din coadă căpitanul fonf-fonf plănuiește

Naufragiul, să obții epava perfectă e o știință,

...suntem triburi în cratere, votați animalul totemic,

Tiranovulpea din jurasic,

Mistrețul din carbonifer,

Iepurele cretacic sau țestoasa precambriană,

Lăsați holograma fluturelui tornadă să fie

Ștearsă de vânt, acoperită de nori, tipul e

Un impostor radios deși face parte din mitografia Gimului.

Îl cheamă lupul Tirano, e din lună, urlă căci vede Terra,

Tirano lupul urlă în Mare Tranquillitatis,

Tenebrozitate durabilă a morbului adult,

Când ești util sau la săpun,

Suspansul balans e bun furibund la trapez

Degetul mijlociu, cel cu care complimentezi ziua, ritual

Cotidian, plin de puricii maturității, târâș prin erg,

Bolovani cu țepi evidați de mister,

Iată viața, adevărat, e o plăcere să delirezi

În legătură cu lucrurile vechi,

Virtutea vechiului uitată, aș purta uniforma din pod,

Toată viața, iar ghetele sper să țină până la sfârșit,

Nu văd nimic înjositor, când degetele vor ieși

Picioarele goale sunt demne, zilnic îmi iau urma știind că

Vor găsi castronașele pline, nu ai nevoie de mai mult,

De la o singură fereastră vezi lumea toată,

Fără istovitoarea rătăcire a turistului deci, când te apropii de ei,

Sunt capcane întinse la tot pasul, dar ai și tu propriul

Repertoriu de eschive, îndelung cizelate, practic

Face și el ce făcea bătrână-sa cu fusul și roata de tors,

Trage din masa vaporoasă a lumii un fir și-l face ghem,

Da, e un soldat cu toate efectele pe el tropăind către o neclară

Luptă, lumea orbiteză în jurul zeului adormit, foetus,

Cronid bărbosul cu suliță luptător

Această bătălie n-o putem câștiga, nici dacă

Fugim de mâncăm pământul, de ne scapără călcâiele,

Acest poem nici n-a fost scris, din cazemata

Sferică generalul cu pseudopode ține ochii

Ca pe binoclu, sub el, de la fereastra din patru

Pătrate mici prinse-n cadru de lemn cruciform.

Alți ochi speriați văd pe spalax microftalmicul

Cățelul pământului, cu origini cataclismice,

Răpind soarele și luna în colivia de gheare perfect

Arcuite, o licărire târzie vine din adâncuri,

Zmeul a coborât la tărâm, acesta e crahul

Și toate craniatele caută un loc pufos

Să asculte povești și somn s-adoarmă...

El zilnic e un oficiant mirobolant evanescent,

Ce coboară și urcă trepte să aprindă zeilor

Parfumurile, face parte din casta dublei securi,

A lunii melancolice ca un lac de var,

Corbii din basmul rusesc vin la fereastră,

Să culeagă strugurii special lăsați pentru ei,

Pe boltă, mărinimie a celui flămând de dor,

Basmul e o zodie perfectă,

Of, toate cuvintele au un trecut,

Vântul răvășește frunze, un străin cu degete lungi,

Traversând intersecția pe coridorul iernii,

Trenul alb șuieră...să nu uit să aplic pentru Marte,

Sau martie sau Pluto, un CV pe foi de palmier,

Merge și cu pluta din bambus pe râul Lacteei,

Că toate epavele sunt așchii, navele cu aer cald,

Rachetele cu abur, așchii sunt, iată vânătorul

Deasupra crengilor nucului goale, marea s-a retras

Pentru totdeauna, un sonat tulbure, automaton gesticulaton,

Oul-ghoul boss ghebos scos din toate articulațiile minții,

Obraji supți, tâmple scobite, ochi presați în orbite, oase subțiate,

E ok să te pierzi în confuzia lanțurilor trofice,

Imn al cărnii... când setea de obiecte era mare,

Ceva găsit în praful drumului îți lumina existența zile

La rând, soare de buzunar, introspecția de seară,

Te apleci peste fântână precum cocorul

Cumpenei...