maxim (maxim!) 3 texte/zi (a se citi regulile)




Bolnav germinal de-o meta-fiță,

Ce poate fi descrisă ca fiind

Omida pufăind din pipă sus,

Pe ciuperca encefalului, am ieșit din

Vizuina afumată a toamnei direct

În câmpul de gheață al iernii și

Yoti, orbul zăpezilor, m-a țintuit

Cu crăcana de șerpi a bastonului său,

În gât, zicând: voi ăștia văzătorii,

Mustiți de impresii, mucegaiul vostru

Îmi perturbă mirosul și nu mai

Simt culorile iernii care mă orientează în viață,

El are un motan alb, bătrân, orb, pe umăr,

Cu un șoarece alb, bătrân, în spate,

Și un câine de mare ajutor alb, bătrân,

Și orb, te vei duce pe copcă, zise, doar

Dacă îmi povestești ce este ochiul și

Cum pot face rost de unul funcțional...

Am ieșit, am început să-i povestesc,

Din vizuina afumată a toamnei în

Coridoarele de spital ale iernii, o! Yoti!

Orb al zăpezilor! ochiul e un fachir pe țurțuri,

Care așteaptă o transfuzie, e maniacul

Raftingului în marele canion înspumat,

De-a tumba prin cataracte până la,

Marea Niagară a ochiului,

Okayak-Okayak,

Praștia parabolică din care

Sunt lansate în cosmos muștele în

Costumul de astronaut al păianjenului,

Safety net, făclia ce ademenește

Minotaurii, farul de furtună năruit

În mare, corabia disperată având

Coastele sparte de stânci,

Unde mai arde felinarul

Ultimului cart,

Pe ochi pot crește vitralii care

Filtrează pacea înspre interiorul

Amenajat al sufletului sau

Pot fi șpreiate graffiti peste

Capilarele fisurate prin care

Trece metroul sângelui,

(aici yoti slăbește puțin crăcana)

Un fruct din pomul viselor,

Râvnit de toți zmeii, Yoti, e ochiul,

Piatra prețioasă din inelul

Fantomei zisă duh care ne

Dedublează, cascadoare,

Ochiul în sos-ul lui...

(va urma, a căzut curentul de la vânt)