Mă bântuie de niscai timp o obsesie:
Să îți lipesc niște faianță și gresie
Pe țâțele-ți planturoase, pe sfârcuri!
Ce te hlizești așa?! Nu te bucuri?

Altele-și pun silicoane în buze,
Paiete, sclipici, tot soiul de gâze
În toate, toate buzele disponibile...
Hai, n-am timp de discuții penibile!

Acordă muncii mele mai multă atenție,
Nu-mi e tocmai ușor să-ți pun gresie
Pe țâțele astea răzvrătite, tembele!
Ce să-ți spun? Științific le zice mamele...

Încetează o dată cu teoriile tale savante!
Chiar acum calculez unghiuri și pante,
Să iasă o treabă de calitate, cu ștaif,
Să moară de necaz și invidie, Steffi Graf!

Recunosc, gresia și faianța din baie
Puse de mine-s, cam de joc o bătaie.
Însă cu țâțele-ți, socoteala se schimbă...
Am să fiu foarte, foarte atent și la limbă

Când voi umezi placă cu placă, ceramica,
Să iasă o capodoperă ca în Guernica!
Știi că, de-artist am un suflet imens
Și c-am să lucrez cu patimă și intens,

Ca-n final, tu să fii deplin mulțumită!
Dacă vrei, am să-ți montez și o plintă,
Așa, ca să dea cât mai bine la poze...
Te-asigur, vei trăi inedite metamorfoze!

De curând mă bântuie o nouă obsesie:
Să-ți mai lipesc ceva faianță și gresie
Între picioare, pe botul miorlăitei pisici;
Să-mi înving pe vecie angoase și frici!