Sub luntrea lui Charon 27.01.2001

Roua din boabele de strugur
Îmi umple lacoma gură -
În noaptea ce-i singură,
Toate stelele-n zbor le-nconjur.

Pe undele tulburi barca-mi plutește
Și de valuri turbate in bord lovesc,
Cu tridentul în toate izbesc -
Căci nimeni nu ma stăpanește.

Cu strugurii albi în gură și brațe
Și fructe-ale mării-n talere
ÃŽmbii de secole oamenii.

Puțini sunt aceia ce-aud
A Vremii mare si veșnică chemare -
Câțiva, câțiva spun "Primește-ne!"