Ne-am cunoscut într-un moment nepotrivit
când fiecare dintre noi era pe drumul său.
Și chiar de poate am simțit atunci o scânteiere,
tu pentru mine ai fost fructul cel oprit.

Iar mai apoi, ducând câte-un bagaj mai greu sau mai ușor
ne-am întâlnit din nou pe a cărării viață;
Eu aruncându-mi ochii către tine cu sfială,
tu străduindu-te să-ți reușească al tău zbor.

Cum timpul nemilos își vede de-al său drum,
într-o răscruce ne-am întâlnit din nou: doi visători
Zâmbind mai dulce sau chiar mai amar,
dar fără de poveri în ceasul de acum.

Iar eu, urmaÈ™ nedemn al lui Icar,
neîndrăznind să spun cuvântul cel dintâi,
Cu toate că privirea ta parc-o cerea,
m-am mulțumit cu acest gust amar.

Dar adunând amarul în pocal zi după zi,
am încetat să cred că mai există miere
Lăsându-mă să rătăcesc prin labirinturi
și pedepsindu-mă să nu mai pot iubi.

Azi am pornit din nou pe-acea cărare
și cu privirea dârză te caut și te chem.
Am cercetat răscruci, păduri, am răscolit și ape,
dorindu-mi să fii tu conturul ce se vede-n depărtare.

Să te apropii și să capeți formă, viață,
să te privesc în ochi și să-ți vorbesc,
Tu să mă răsplătești cu al tău zâmbet
și să transformi veninul în dulceață.
.................................................

Eu te-am plăcut mereu și am purtat în taină
cu mine zi de zi acest gând frumos.
Cum că tu ești o floare dulce care strălucește
la adăpost sub a coroanei mele haină.

Eu un copac stingher in alb și negru fără de culoare..