agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-08 | |
pe care inițiatul a dăruit-o cu nonșalanță
celui care nu știe nimic nici măcar să urce scările liniștea nu este o virtute tinere domn ci o experiență de zeci de ani iar motivul pentru care nu îți vorbesc foarte adânc în pământ este că nu ești încă pe deplin conștient cum să îți folosești mâinile acoperite cu plumb teama de radioactivitate este numai la voi tinerii voi ăștia care ar trebui să fiți educați să vă stăpâniți genunchii înaintea tăcerilor noastre și cum eu sunt cel care tace băiete tu ești întotdeauna cel care nu știe să asculte sub nicio formă că viața nu este o farfurie albă automobilul se rostogolea pe autostradă între tăcerile criticului și vântul care intra nebunește din subterane tulburând privirea înfundată în substanță și mâinile neformulate ale domniei sale rotunjind fără niciun conținut lumea de la capătul țigării o zdruncinătură și universul fără cuvinte al dascălului a prins viață ce faci tinere? vrei să ne trimiți pe lumea cealaltă?! nu domnule cineva a aruncat o gură în asfalt nu am reușit să evit și cred că a intrat un canin în roata mea hm… dacă nici mușcăturile aruncate pe autostradă nu poți să le eviți cum ai putea să mai ai pretenția de a avea un strop din absența mea? locul tău ar trebui să fie afară în vânt cu un baston alb în mână cu un baston alb să lovești până la sânge gurile născute sau nou-născute aruncate sau pierdute din bun simț pentru monștri ești doar o urmă jupuită din viul imediat al unui ins născut la sfârșitul unei cărți pe care de altfel am mărturisit-o tuturor onoratelor dumneavoastră tăceri este cea mai guralivă carte din lume cu o mamă incredibil de prost scrisă și cu un first born care se joacă cu focul lângă marele nostru cer și după ce ți-am gesticulat toate aceste adevăruri tu ți-ai permis să-mi tulburi tăcerea cu gurile tale pierdute în asfalt? răcanule!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate