Alb pur al vieții așezate
Pe armura credinței ancestrale
Mă regăsesc în aer și în ape
Dar și în ce îi drag inimii tale.
Cutreier clipele în reverie
Și dorm cu gândul la etern
Aștept ea clipa să reînvie
Tot ce-i mai bun, departe de infern.
Nu mai am ochi pentru o altă floare
Ea seva stă în rădăcină
Acolo unde se unesc munte cu mare
Și omul este tot lipsit de vină.
Flori de salcâm cu amalgam
De o iubire pură precum zarea
Nu mai e timp ca să mai am
Pierdut al meu simbol cu juna marea.