Fugar, în căutări de bine,
Sperând la pace sufletească,
Îndepărtat-a el de sine
Până și casa părintească.

Fugar a cărui gânduri încâlcite
Au vrut să-l păcălească,
Strigând că-'ntre străini
E mult mai bine ca acasă!

Fugar ce trecând ape
Și drumuri mult-amare,
A vrut sa lase-n spate
Istorii și calvare.

Fugar ce se simțea
Străin printre ai săi
Se simte acum
Mai rau ca de-obicei.

Fugar ce-a dat cu nasu’-n glod
Când a-ncercat să lupte,
Lăsat-a mâinile în jos
Și-a încercat să uite...

Dar ghimpi ce stau sub măști
A celor ce-i zâmbesc,
Înțeapă sistematic-
Frumos reamintesc.

Fugar ce-a folosit sinceritatea
Ca formă de armură,
Dar grea mentalitatea
Străpuns-a cea sculptură.

ÃŽntre tumult de cioare albe
Fițos-imaculate,
Fugar și-aici e cioară neagră
Cică cu penele ciudate.

Și a rămas iar singur
Vopsit-au câte una
Cei ce avut-au pene negre,
Să fie toți în rând cu lumea.

Rostit-au toti de sus și tare,
Verdict - fugarul e ciudat!
Au spus - Amin...
Amin, fugaru-i vinovat!

Din nou muțit-au ochii săi,
Urechea nu-i mai vede,
Nu are vreun temei
Și umbra i se pierde.

I-aleargă-n valuri lacrimi
Nu se mai poate abține,
Având atâtea patimi,
Molitve și suspine.

Și peste noaptea lungă
Prin cele trei tavane,
La lună el se uită
Și-i vâjâie-n timpane.

Fugaru' ajuns în lume nouă
S-a adaptat, s-a conformat,
Acum, de-aici, vrea mai departe
Sperând a se-ntâmpla ce a visat.

Nu-i pasă lui de linii albe,
De negre linii, nu îi pasă lui,
El calcă firav, pe ciudate,pe colorate
Linii, ale Curcubeului!