Joanna, acum nici patrie n-am. Ții minte,
muntele acela pe care ne rugam împreună
pentru binele omenesc, așa cum visau
proletarii ? Rugăciunea de acum, Joanna,

e ca așteptarea la bancomat. Dacă poți lua,
Joanna, moartea asta permanentă a mea ...
Te rog să ai grijă de ea. Să-i iei la hotel
o cameră single, geam cu vedere spre mine.

Să vadă ochii ei focus, Joanna, cât de bine
mă simt. Joanna, verbul a cumpăra
e cel care ne pune pe tavă acest minunat
festin. Și ce dacă mâine, Joanna, și ce dacă

mâine, la un loc cu edilii, vecinii, tâlharii,
urâții, frumoșii, măgarii, și ce dacă, Joanna,
moartea, ne va pescui (în binemeritata
odihnă a ei), chiar mâine, din același bazin?




MEMORIA HIENEI, 2018