făgăduiala de-a rămâne legat de lutul întins
pe ochiul orbului
responsabilitatea de-a locui în dreptul meu fără granițe
nimic să atingă gleznele de miriapod saltimbanc
înainte de-a depune declarația de venit
ciocănesc în diamant oare pe cine găsesc
variabilele dimensiunii dau răspunsuri incomplete
animalitatea explodează din vegetal
fără dalta de mituri
nimic nu rotunjește imagine sacră
carnea desface muguri în poiana infernului
(ar fi interesant de știut își mai amintește cineva fie chiar și zeu
gustul ambroziei printre atâtea carbogazoase)
basmele au întins aripi boreale nervuri
artere
sunt invadate cascade curg apele vierii între necroze

pragmatic
în straie groase de frig cosmic mă expulzez
îmbrac fragilitatea diamantin tai
fântânile din oase atâta mă pricep (nimeni nu-mi contestă arta)
împăduresc toate deșerturile care se-ncumetă să
traverseze talpa mea hoinară
negura din aștrii mi-i hrană și blestem
scurm tăciunii focului primordial din vintre trezesc
ultimul dragon
(rămâne totuși planul de rezervă ideal
când lumea se îneacă în zgură)

în boxa martorilor
întotdeauna se operează pe cord deschis
adevărul propriu

refuz pentru a nu știu câta oară compromisul
pe un petec de abis piciorul nu se pune orbește bravada
axul schimbat și prisosul de albastru din gene
e doar soluția temporară

să fii sigur nu-mi pun haine de efemer ca un cerșetor

regală este puterea de-a tăia genunea în două
și de-a opri
pulsația timpului