de câte ori cumpăr vrac dulce parcă împachetez aur din epoci să le duc la urechi, la gură de mirare
acum sincretismul simțindu-se în siguranță acceptă importuri verzi de atâta drum care nu pot depăși vracurile vechi și programul fabricat
în Mare Nostrum cea îndoliată lopătăm sare la Techirghiol cu puțină apă și sare cu nămol ne depărtăm în largul nostru și dacă îți intră din ochi sare și nas trai pe vătrai că și aici pe apă de mare în care să ascunzi comori de cuvinte pe care să le descoperi la nevoie iarna