______________________________
ziua întâi. repornirea timpului

aici este locul de întoarcere ladies and gentleman this is the place aici
unde începe marea nesfârșita mare după ce pământul s-a tot rontunjit
s-a îngerit și s-a întors în pământ plin de viață e cuvântul aici cuvântul
ce dă naștere cuvintelor întoarse dintr-o altă viață aici e viața de apoi
adevărata viață care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire

s-a arătat este ivirea din cuvinte ca o barcă legănându-se-n larg cu o
lumină aprinsă în vârful catargului în noaptea pe sfârșite a mării când
muzica valurilor ei acoperă larma teraselor acoperă amintirile dragostei
și marea a fost la început un cuvânt marea doamnelor și domnilor priviți
cum își aruncă la țărm necurățiile ca omul care își spală singur păcatele

ca muntele care se spală singur cu apa mării în ziua mării care acum
începe ca o lumină reaprinsă după marea stingere ca un timp oprit un
timp și care acum repornește cu întreg alaiul său de secunde e marea
devenire a mării ziua ei dintâi când cel plecat se întoarce după o lungă
uitare de sine când cel plecat se întoarce din sine prin sine pentru sine

_____________________________
a doua zi. regăsirea spațiului

când bat clopotele în două biserici deodată și se sincronizează perfect
dangătul de plecare cu cel de sosire dintr-o biserică mare la țărmul mării
într-una micuță pe un vârf de munte cum am văzut în grecia în thasos sau
în severin pe semenic să pleci dintr-un loc și să sosești în altul în același
timp ca și cum timpul și spațiul se fac una în cel mai pur gând omenesc

mult călătorește omul prin sufletul său dar mult mai mult sufletul și încă
mai mult și mai departe gândul gândul cel bun gândul care înalță și unde
nu credeai că te mai întorci vreodată dumnezeu face pe loc o minune și te
trezești ca dintr-un somn de veci te trezești trăind din nou în aceeași vilă în
aceeași cetate și pe același țărm de mare privind cum răsare iarăși soarele

după ce l-ai apus pe totdeauna îndărătul unui turn de biserică îndărătul
unei moschei și din întunericul acela adânc te trezești dintr-odată luminat
te trezești luminând după ce ai uitat totul și ți-ai amintit totul de la facerea
lumii încoace după ce ai renunțat la propriul tău nume și ai luat numele
lor numele tuturor în numele tatălui în numele fiului și al sfântului duh

_____________________________________
ziua a treia. reconfigurarea traseului

ce fel de nori ca niște picturi abstracte ce valuri înspumate ce insule pe
marea învolburată în această dimineață după ce toată noaptea ai stat să
asculți ce vrea să spună tunetul ca și cum ai fi vrut să surprinzi la lumina
unui fulger viața de noapte a unui întreg oraș ca și cum ai fi vrut să fii vântul
iscat din senin ce poartă norii încoace și-ncolo norii luminați de fulgere norii

fulgerându-se între ei până când ploaia binecuvântată se pornește peste
lume și o spală de păcate ca și cum ai fi vrut să fii tunetul dezlănțuit și valul
care a rupt baliza valul ce împinge la țărm ambarcațiunile puține sunt locurile
cu ștaif ce mi-au plăcut dar și mai puține vremile uneori ți se pare că vii de-a
dreptul din antichitate cu toți zeii după tine cu toți înțelepții și faraonii toți

din evul mediu până în zilele noastre nicio zi nu a fost mai frumoasă nicio
zi nu a fost mai a noastră să ne bucurăm așadar de această zi de această
clipă de această viață întoarsă la viață acum când cerurile se înseninează
acum când gps-ul nostru reconfigurează traseul și ne anunță că am ajuns
la destinație în noi înșine adică în frumusețea fără de seamăn a sinelui

_________________________________
a patra zi. un parasailing în zori

să mănânci să bei să faci dragoste să înalți o cetate pe un țărm de mare da
să plantezi rodii măslini palmieri să zidești o casă pe stâncă și toate acestea
pentru a duce mai departe o viață care te lasă în urmă și toate acestea într-o
înlănțuire de cazne și legi care te țin legat de pământ care te țin în loc și care
te țin în timp în oaza deșertăciunii acesteia de parcă altele mai frumoase nu-s

greu de stăpânit popoarele dar mai grea stăpânirea de sine când întâlnești
la tot pasul comori pe care le vrei ale tale frumuseți străluciri și măriri care îți
fac cu ochiul sau când îți zâmbește o fată iar zâmbetul ei devine dintr-odată
icoană la care te-nchini la mare la mai mare când dragostea pune stăpânire
pe tine ce să facă un om care nu-i decât om în zilele vieții lui sub soare care

nu-i decât om și nici măcar liber în această imensitate albastră o poți vedea
și cu ochii închiși și cu ochii închiși poți vedea mult mai bine cum vin îngerii
și cum pleacă cum te cheamă în împărăția lor du-te nu e nimic mai frumos
decât muzica mării ce se răsfață între țărmuri decât muzica valurilor izbite
de stânci când te înalți în parasailing spre cer iar cerul brusc se deschide

_______________________________
ziua a cincea. un refresh vizual

atât de albastră marea n-a fost niciodată atât de liniștită atât de curată atât
de prezentă în noi și în jurul nostru încât cerul și marea sunt una iar timpul
întreg e în această clipă stătătoare și iată-i pe cavalerii de altădată îmbrăcați
în armuri iată-i pe oamenii mărilor și iată corabia piraților iată-l și pe robinson
crusoe iată-i și pe oamenii grotelor pe oamenii viitorului cu toții bat la porțile

acestei cetăți de necucerit sunt lucruri pe care le vezi și sunt lucruri pe care
nu le vei vedea niciodată pentru că nevăzutul nu vrea să le arate din pricina
opacității noastre din pricina necredinței noastre și din alte pricini ce bun ar fi
un refresh vizual să vezi laolaltă în golful albastru bărci de pescari și corăbii
cu pânze șalupe și plute skijeturi vapoare și yachturi de lux dar sunt lucruri

care se văd cu ochii și sunt lucruri care se văd cu inima noi însă privim acolo
unde nu e nimic de văzut iar marea oglindită în geamurile unui hotel de cinci
stele nu e aceeași mare și vederile trimise pe facebook nu înseamnă vedere
iar clopotul ce-l auzim cum bate e doar o înregistrarea unui clopot ce bate
în această imensitate albastră pe care plutește pierdut un colac de salvare

____________________________
a șasea zi. in love reloaded

la aceeași masă pe aceeași terasă la același țărm de mare în timp ce fumez
aceeași țigară în timp ce beau aceeași bere rece încercând să-mi adun toate
gândurile într-un singur gând toate cuvintele într-un singur cuvânt adevărul
despre viață despre moarte despre înviere privind marea cum te îmbrățișează
soarele cum te arde cum devin gelos pe mare gelos pe soare și cum devin

ce ochi ce buze ce zâmbet o fata mea când intri în mare când ieși când
goală te-ntinzi pe nisipuri ce sâni ce fese ce sublimă invitare la dragoste
o fata mea oricât de frumoasă e lumea frumusețea ta o întrece căci toate
frumusețile lumii din tine se nasc odată cu tine de parcă dumnezeu te-a
așezat la începutul începuturilor bucură-te fată tu care bucuri cu trupul

de rodul trupului tău bucurește-te și fericește-ne pe noi în timpul vieții
noastre și fericește-ne pe noi cu dragostea ta reîncărcată toată filosofia
lumii pălește în fața nudului tău și toată mitologia lumii piere în miracolul
trupului tău vino acum cu îmbrățișările mării vino cu soarele ce te arde
vino aici unde dragostea arde mai tare și nu-s ape în stare s-o stingă

______________________________
ziua a șaptea. o hologramă vie

când închid ochii te văd pe tine dumnezeule când îi deschid văd lumea
pe care ai biruit-o tu ce poate fi mai frumos decât această vedere această
înălțare a sinelui în sine doamne cât de aproape e omul de tine și cât de
departe ești tu cât de înalt în această măreție albastră m-am chemat pe
mine însumi la mine și am răspuns chemării mele și iată-mă și iată-l pe

cel flămând cel însetat cel ce plânge cel alungat din sine iată-l așezat
la locul lui iată-l așezat la înălțime la marea cea mare unde vii să devii
și mai mare unde vii să devii și nesfârșita mare e o nesfârșită zi cum
nesfârșite sunt toate cele ce sunt și atotputernic este cel care este
am văzut tatuate aceste cuvinte pe mâna celui ce a scris înainte

și am luat aminte și am luat înălțime am luat tot ce se poate lua
dintr-o viață și am dat tot ce se poate da dar ceea ce rămâne e ca
o hologramă vie într-o lume moartă sau ca imaginea soarelui ce apune
în propriul său răsărit mântuiește-ne pe noi acum și-n timpul vieții noastre
slobozește-ne și amintește-ți de noi cei care în măreție am fost asemenea ție