amazing grace

după ce te-ai plimbat o zi întreagă prin apartamentul pustiu
-ca un elefant pe care matriarha-l alungă din turmă
cînd ajunge la vîrsta maturității-
și ai găsit în sfîrșit locul perfect de care să agăți funia - ba chiar ai făcut
probă cu lațul de gît
închipuindu-ți că ești un husar croat în slujba unui rege extravagant -
te-așezi în genunchi și te rogi cu evlavie:
doamne
iartă-mă căci știu ce fac
dar ceea ce știu să fac nu mai are căutare
pe piața muncii
și cred în tine cum bolnavul de mielom crede
în chimioterapie
dar aș vrea să pun punct aici și acum
cînd încă mai sunt în putere cînd încă mai sunt oameni
care mă strigă pe nume
cînd încă n-am devenit un monument funerar
de care se sprijină hipioții băuți
în noaptea de paști

abia atunci înțelegi că ești un prim-balerin
și viața - un bilet cu scris grațios
pe care un Domn discret îl lasă-n culise
în semn de apreciere


*

dumnezeu e socialist convins

n-am înțeles niciodată de ce
cînd cineva moare ne strîngem ciorchine la căpătîiul lui
ne sfîșiem hainele venele sufletul actele de proprietate
să vadă toți
de parcă am fi niște nord-coreeni care se flagelează în public
să-i vadă partidul cît de mult l-au iubit
pe jong-un

oricum
oamenii de știință au calculat
că ceea ce rămîne din om după incinerare
valorează în jur de 3 pounds
nici măcar cît biblia după care
s-a chinuit să trăiască

*

basme aproape arabe

a fost odată ca niciodată
de cînd se luau de gît morții cu viii de se sărutau înfrățindu-se
de cînd se potcovea un iranian cu 99 de ocale de explozibil la un picior
și s-arunca în slava cerului de ne aducea jurnale de știri
pe vremea aia credeam că înțărcatul e un fel de alăptare
și nu înțelegeam ce legătură are dracul cu distanța dintre noi
îmi era frică de scările rulante din kings cross închideam ochii
și refuzam orice ajutor
ca-n bancul acela tembel cu alpinistul care dă cu flit salvatorilor
și-l așteaptă pe domnul iar domnul îl ia la bîză
pentru că e în oricare dintre noi
dacă ar fi să mă iau după logica asta
dumnezeu nu există
pentru că niciodată n-ai vrut să știi
cum o mai duc

cu toate astea
aș muri neștiut între coapsele tale
ca un pilot de vînătoare american doborît
în golful porcilor

*

mirabilis

uneori
aș vrea să-mi smulg din trup sufletul frunză
cu frunză ca pe-o recoltă de coca
să ți-l strecor în cafea și astfel
să te apăr de urîțenia lumii

dar uneori
sufletul meu se-mbată criță
își toarnă benzină în cap închipuindu-și că magdalena
îl spală cu ulei de măsline
apoi amenință că-și dă foc
în speranța că se vor strînge mulțimi
care să stea de vorbă cu el

*

vînzătorul de status-uri

alteori îmi închipui că ești huck finn
iar eu negrul jim
fugim în lume cu pluta
fugim de lume cu aparate imaginare de zbor ca frații wright
vom rîde la fiecare cădere
pentru că nu-i așa?
ca să te prăbușești trebuie mai întîi să te înalți

griji că n-avem din ce trăi n-o să-mi fac
voi turna mulaje după trupurile noastre îmbrățișate
le voi decupa fețele
voi colinda plajele scumpe din brighton sau monte carlo
ca un fotograf ambulant
cu un decor în doi pentru vînzători single
de mașini second-hand

*

armistițiu

uneori viața are o ironie așa de ciudată
încît îți vine să crezi că tot ceea ce faci
nu-i decît o castrare chirurgicală
iar erecția de dimineață-durerea mădularului
fantomă
ușor ușor începi să te prinzi de poantă:
micile miracole care ți se întîmplă
nu se întîmplă pentru că te rogi fierbinte
ci pentru că undeva
deasupra ori dedesubt
cineva cu tot dinandinsul te ține în viață
pînă cînd începi să crezi orbește
ori o iei razna și ți se pare că orice om
e arhiducele de austria