cu pasărea stă de necunoștință
cu un ram uscat
din bătrân ca mine
un june astfel parcă pierzând tinereți
chiar dacă alții nu seamănă cu el
de pasăre cu zborul ușor
din pătruns de aer un zvon
sub aripa colorată a păsării
sunt verde și-nvins
demnitatea din pragul tinereții
rupe carnea că mai am de jelit
timpul când trebuia să fiu ca trestia
am vrut să fiu pom
astfel voiam să fur din drum
cu ochii care lungesc privirea
o scurtează și astfel parcurg loc în
valul ce seamănă ca arătura
valea, dealul cu râul între ele
iar curgerea de apă se prelinge pe mal
și-mi spune că șansa e mereu în aval
că acolo își stinge dorul într-un fluviu
verde pe mal, cu liniști
care nu ne lasă în tinereți să fim triști
pe malul lui