în solitudine
înfiat de pasăre
sufletul trece în cer
delfini din carton defilează
în umbra retinelor
pulsul lor în
podiumul brațelor crucificate
dintr-un stern în celălalt
timpul nu pierde timpul
dumicățește
rumegușul îmbălsămează trupurile
rămase goale
spaima iese prin rădăcini
undeva la demisol se împerechează
devine transparentă
trec prin ea fără să mă doară
doar o umbră mi se așază la gât
ca o cicatrice
în foișorul cerului
în sfârșit mă privesc
bufnița-patriarh împrăștie lumina
ca pe semințe
sunt vie!