azi când mai mult ca oricând treci
în ziua următoare
amanetându-ți imaginația până la
a deveni invizibil pentru ceilalți
corpul delict al iubirii îți străpunge ochii
mâinile lor arată stigmatul
încerci să-ți ții echilibrul
pe respirația lui
sacadată perpetuum mobile
un soi de satelit feminin
înlemnit
cu angoasele proprii
nu ai găsit cuvintele
nici gesturile
nici chipul
nici măcar o margine de secundă
mergi în spatele tău bâiguind ceva ca și cum
astfel
ai putea să-ți amintești cum se desenau liniile
cum se umflau obrajii
crescător-descrescător
cum se inspiră-expiră cum se bucură cum se uită
felul în care mimica lui împietrea pe fața ta
ca o mască încăpățânată
azi privirile miros a plastic
mergi în spatele tău ca un
copoi
urmărindu-și prada