Și te-am lăsat să o alegi,
Cum n-o făcusem niciodată...
Și soarta mi-a ales o fată,
Cu ochi mari și reci de piatră.

Ți-am tot spus că-i frig afară,
N-aș vrea să îngheț din nou,
Nu-mi dărui o povară...
Neștiind, povara eram eu.

E noapte, vânt și ninge iar,
Privesc străzile pustii,
Și fata se umplu de teamă:
- N-aș vrea să fii ca ceilalți vii!

Și îi șoptesc cu-o mângâiere,
Că nu mai crede-n nimeni știu:
- Decât viu un oarecare,
Mai bine mortul tău să fiu!

Și te-a lăsat să îl alegi...
Cum n-a făcut-o niciodată,
Și soarta i-a ales un mort
Cu ochi mari și reci de piatră.