o mintea mea cea perfect trează lord și deplin stăpânitor
al urechii străbătută de curent cum ar fi că te înfiori când
călcâiele tale apasă pe apa ce va îngheța timpanele
spartă goarnă destin pustiitor respiră și uită
mâinile noastre au înotat demult acest râu e o cămașă
apa va curge și gerul ne va ierta liniștitor acuarelele
se scurg din ochii mei când te pictez cu genele alintate
liniște îți aud sudul cel fără de mărgean ticăie
în ceasuri elvețiene depistate la un control vamal la granița dintre
tine și mine
potrivnic sfielnic ne lipim de garduri ne-ascundem când trece visul
cerbul trecut căprior și știu și uit și blestem mă tem
următoarea mea urmare va fi malul ce se va prăvăli spre val
oceanul plin de sare se va respira ca un animal ca un cuvânt
singur neiubit neștiut moare pe buzele trecătoare vânt
și lumină și bulimie neîncetată perversă umple gâtleje
fragile o mintea mea floare inegală petale moarte și mai multe vii
soare subscris în conturi anonime elucidate sub coamele tigrilor bengalezi
o doamne oare ce mai vor și ei cler și cleștar intră neîntrebați
tac peste ghivecele din balcon flori albe violete albastre flori verzi
mintea cea trează și mâinile tale mâine e singularul
ce-mi împăture obrazul viața sclavia o moarte recuperată din cerul gri
totdeauna vor exista ruperi de ritm și bombardamente explozii
nume pictate cuvinte picate roase mă arunc în aerul pur cu dinamită euro 6
nu poluez flori frunze și versuri doar mă ajută să trec de acel control vamal
de mâna aceea care îmi frământă creierul și îmi spune respiră de parcă ai avea solzi
nu uita iubește nu te lăsa în anonimatul urii toți sunt acolo de fapt plutește și lasă
în urmă viitorul coboară într-un cer mai adânc fără timp sau inimă
regăsește lumina toarn-o în ochii femeii privește prin oasele ei goale până
în tălpile-i care lasă maci însângerați în pășirea peste viața ta
abia atunci te vei putea odihni