trecea sperioasă printre camere
și chiar dacă se mai împotmolea din când în când
să privească pur și simplul
eu știam cel mai bine de sub care pleoape
urma să i se aducă sfârșitul
și pentru că ochiul meu vedea necredincios
iar mâna ei de domnișoară
niciodată nu a simțit nimic
ne-am promis niște cuvinte atât de imense
încât
la un moment dat
nimicul ei a devenit nimicul meu care
trecea ca un tanc
prin toate amintirile voastre