Scriem supărări fără a le înțelege,

Vrem să nu ne pese, pentru ce să doară?

Scriem supărări, dar cine ni le șterge?

Șansa nu se acordă și a zecea oară.

Colectăm cuvinte auzite-n stradă,

Ascultăm pe-ascuns un telefon stricat.

Colectăm cuvinte și așteptăm în grabă

Ca firul telefonului să fie reparat.

Împărțim pliante despre a noastră viață,

Ia și ție unul, transmite-l mai departe…

Le expunem în drum, pe pereți și-n piață,

Ne împărțim destinul ca pe niște tarte.

Omorâm relații, tot adunând frustrări,

Ocrotim orgoliul și ne protejăm mândria.

Omorâm relații prin mânii și supărări

Pentru ce trăim, unde-i bucuria?

Azi toți trăim cu frica zilei care vine,

Ieri m-am ars pe mâini, azi lasă-mă în pace.

Azi cel ce ti-i prieten, mâine inamic devine,

Ce păcat că încrederea nu se mai reface.

05.11.2015

Frankfurt am Main