din mine s-a ridicat ceața în dimineața aceasta
sunt un râu somnoros și cald
curgând neștiut pe lângă drum
automobile și camioane circulă încet
înjurând negura și recele noiembrie
eu clipocesc blajin trecând peste păreri de rău
eșuate de mult în mijlocul curgerii mele
păsări albe mă urmează gânduri scufundându-se
căutând hrană
sentimente ascunse sub pietre și mâl


din mine s-au ridicat azi-noapte și ceva nori
și-am visat că totul era bine
întinși pe iarbă
citeai dintr-o carte ceva poezie
îmi țineai capul în poală
tu
cartea
v-ați risipit
literele mi-au căzut în ochi gură
mi s-au încâlcit în plete
am găsit și o lacrimă străină pe obraz

ieri un puști a dat cu pietre să sară
de cât mai multe ori pe luciul apei
nu știa cine sunt
chiulea de la ora de matematică
din ghiozdanul trântit cu nepăsare
se revărsau cărți și chicote în apele mele
(îmi amintea de mine acel copil
în acele dimineți când punând urechea la pământ
îmi părea că aud cum bate o inimă în adâncuri
departe)
de șapte ori a fost cea mai izbutită aruncare
acea piatră a fost o clipă fericită
acel puști a plecat fericit
va reveni

din mine te-ai ridicat tu într-o caldă dimineață
udă și mândră de goliciunea ta
te-ai șters și te-ai îmbrăcat
cu hainele ascunse în ierburile grele
cât aș fi vrut să plec cu tine
dar nu
eu am așteptat acest noiembrie
să rămân un râu curgând pe lângă un drum
neștiut

între timp și ceața m-a părăsit
eu curg și nu cred că mă voi sfârși vreodată
nu în acest noiembrie rece