auzeam curgând timpul
vedeam pe jos cum picură secundele din ceasuri
și vorbele cum șerpuiesc spre neauz de surd

e timpul să mă-ntorc
în mine iarăși
spre-un întuneric stins
viața mea
doar un văl ce-mi acoperă goliciunea
și urmele ascunderii în fiecare din voi

dar n-am mai vrut muze și nici imperii de iluzii
și-am mușcat hulpav din suflet înghițind beznele reci
în torțe am aprins un foc mistuitor
și cuvintele au început să-și lămurească vederea
să-și înfingă ghearele-n stânci și să sugrume tristeți
cu limbi de foc eliberând negrăite suspine