Doamna Udrea-i supărată
Pentru că e tracasată
De toți ziariștii care,
Ziua, în amiaza mare,
Îi pun tot felul de-ntrebări
Despre-ale sale încălțări,
Poșete și bijuterii
Și rochii, toate fistichii,
Vrând să știe ce-a cumpărat,
De unde și cât a costat,
De unde-s banii ce i-a dat,
Cine-a fost cu domnia sa,
Etcetera, etcetera.
Dar cum asemenea-ntrebări
Scot pe-oricine din răbdări,
Și doamna Udrea a ripostat:
Da, da, da, este-adevărat,
Toate astea le-am cumpărat
Și cred că nu e un păcat.
Îmi place, dacă ies în lume
S-arăt cât se poate de bine.
Orice femeie-ați întreba,
Vă va răspunde tot așa,
Mai ales dacă punga sa
Este doldora, ca a mea.
De nu mă credeți, v-aș ruga
Să-ntrebați pe altcineva.
Încercați cu Carmen Iohannis.
Ce credeți c-ar avea de zis?
Puteți s-o întrebați deschis:
Câte rochii și-a cumpărat
Din țările unde-a umblat?
Și banii, de unde i-a luat?
Nu cumva de la protocol?
Vreau un răspuns. Fără ocol.
Și dacă tot o întrebați,
Încă ceva vreau să aflați:
Banii pentru deplasare,
Cine i-a suportat oare?
Pân-acum, nici-un șef de Stat
N-a fost, tot timpul, secondat
De partenera sa de viață.
Lansăm noi, azi, moda pe piață?
Ideea este minunată.
Ar trebui și brevetată
De cuplul prezidențial.
Ar fi ceva perfect legal.
Și cum un brevet se plătește
Cu bani mulți, el te-mbogățește.
Astfel, acest cuplu model
N-ar mai putea în nici-un fel
Să fie tras prin tribunale
Pentru afaceri ilegale.
Pot să-și cumpere câte case
Doresc. Dar nu litigioase.

Când cineva e încolțit,
Se apără, e îndârjit.