întotdeauna auzul se opune cu înverșunare cuvintelor
de aceea trebuie de fiecare dată să ne smulgem din înoturile ireale
și să ne prefacem în strigăte imperceptibile
apoi să intrăm incognito în anatomiile noastre obscure
destinate ca spații pentru depozitarea și arhivarea trecutului
în care duhnește izul manipularii maselor

privim în golul lumii ca-ntr-o oglindă sferică
în care plonjăm în fiecare secundă
fără să ne întrebăm încotro mergem
și ne lăsăm proiectați asemeni unor iluzii boreale
tânjind în ascuns după sensuri doar în alb-negru
acoperiți doar de zgomote și de pudra fosforescentă urbană