mă decojesc în hălci de carne
desfoliate cu atâta cruzime
într-o prefacere dureros de vie
până când doar frigul și frica-mi rămân pe oase
ca un veșmânt înfățișării către voi
păsări de pradă ciugulesc din orbite
ochii orbi prinși de creier de inimă cu albe tendoane
pe care nu-i pot digera

pe străzi spre gurile de canalizare
într-o hemoragie continua
curge sânge cu iz de mucegai și de dragoste
peste asfaltul de smoală