rădăcini de mangrove îmi acoperă inima scufundată-n aluviuni
în mâzga nocivă din care lujeri acri fosforescenți se ivesc și cresc
de după tomberoane și țevi de canalizare
cresc zvârcolindu-se încolăcindu-se unul de celălalt căutând sprijin
și crengile lor ajung mai lungi decât depărtarea
răspândindu-se deviant ca o maladie
printre zidurile blocurilor până când spațiul devine strâmt
sub tavanul celest strivindu-mi pieptul ca o carcasă goală
dinăuntru inima ca un pumn de cireșe împrăștiate peste iarba
acră fosforescentă ce-mi acoperise trupul