lucrurile bune nu se întîmplă celor
ce știu să aștepte
lucrurile bune se întîmplă celor ce nu așteaptă nimic
pentru că a lor este împărăția cerurilor
și pentru că pînă la dumnezeu te mănîncă toți sfinții
dumnezeu le dă de toate pe pămîntul acesta

eu m-am săturat să mă trezesc dimineața
ca-ntr-o erecție nesfîrșită să mă tot pipăi
să văd dacă am devenit
bărbatul matur cu serviciu stabil cu plămîni sănătoși
cu brațe groase ca nucul sub care jucam oină de unul singur
cînd eram mic
de cînd eram mic visam să cresc
să scap de matematică fizică și chimie
să fac tracțiuni abdomene și roata perfectă
să nu mai rîdă alții de mine

după cum bine a zis
cel ce a zis tot ce am port cu mine
carcasa pieptului meu e un geamantan wenger cu tot ce sunt
nu-mi trebuie altceva ca să plec
în regatul unit al marii închipuiri
ca unui pui de flamingo ce caută lacom
carotenul din alge
mă voi angaja faianțar plătit la metru pătrat
chiar dacă mi-e teamă de curentul electric
chiar dacă nu știu să folosesc foarfecii pentru metal
autofiletanta ori trafaletul pentru amorsă
cînd ceilalți vor lua masa de prînz
eu voi sta sub pămînt să mă izbească în piept
valul de aer cînd sosește metroul

și astfel hrănit într-o zi mă voi întoarce de unde-am plecat
însoțit de televiziuni și reporteri care vor face
documentare senzaționale
despre cum am plecat în căutarea cristosului
fratele geamăn care i-a crescut singur pe ăia mici
după ce tatăl meu dumnezeu
într-un moment de beție
m-a vîndut unui cuplu de asiatici fără copii
ca să aibă ce pune pe masă

cînd am să cresc mare
aș vrea să mă fac amintire
pentru că cei ce rămîn vorbesc așa de frumos
despre cei ce-au plecat
că pînă și celor ce au plecat le dau lacrimile
și-încep să creadă că dumnezeu i-a chemat mai devreme
de frică să nu suprapopuleze pămîntul
cu oameni buni