agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-01-26 | |
Păstorule, ți s-a murdărit vorba;
Schimb-o cu prundișuri și lapte de cuvinte universale, care desigur e păstrat în puțurile peste care calci cu mireasa în fiecare seară. Într-adevăr, fiecare seară o pictezi cu o nuntă la care participă esențe din ierburi mușcate la întâmplare - Mireasa va lipsi într-o bună zi, dar tu vei fi băiat deștept și te vei bucura de lutul de la picioare, profețind balade pentru erele trecute, în cinstea extincției umane de peste n miliarde de ani. Dar viața se scurge ca dintr-un fruct exilat, iar continentele se reunesc în sfârșit. Fiecare își cere dreptul la viață între uraganele de la margine și marea, pacifica arșiță dinăuntru - Ocean Pacific pe o parte, Ocean Pacific pe de cealaltă. E timpul să-mi dai aurul! Ai făcut din el ziduri? Cum ai decorat crenelurile? Catedrala avea multe turle? Urmașii au topit tot și ți-au turnat gură printre gemete, ca lui Crassus în vechime. Au pus pământ și au uitat, sânge neveridic din sânge neveridic, plasmă friguroasă din oase descărnate. Urmașii, ginta, clanul calcă peste tine, cum călcai tu peste izvoare ce își cereau dreptul la viață. Izvoare viitoare peste izvoare trecute peste izvoare sufocate. Fii peste tată peste ruine. Lasă aurul, aruncă-mi ruinele peste gard! Hai, că nu mai încape multă bogăție!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate